Dragă jurnalule...

M-am gândit ca, înainte să încep să îţi spun tot ce mi se întâmplă, să cunoşti şi o parte din "personajele" care îşi vor face apariţia în această "poveste". Va trebui să-mi cunoşti familia,  prietenii, rivalii, profii... Aşa că voi începe.

În primul rând, am să-ţi prezint familia mea, deşi aş fi vrut să sar peste pasul ăsta. De ce? Pentru că familia mea este ciudat de ciudată. Îţi vei da seama de asta pe parcurs.

Mama mea este chiar (tensiune maximă...) marea NIKKI MAXWELL! Cum aşa, nu o ştii!? Este imposibil! Când era de vârsta mea şi ea avea un jurnal... Atunci când a crescut, a hotărât să-l publice sub numele de Rachel Renèe Russell, titlul cărţii fiind "Însemnările unei puştoaice"... însemnările unei tipe de gaşcă nu chiar atât de populare. 

(Şi cred că această nepopularitate este ereditară, pentru că odată ce am ajuns şi eu la şcoală, am devenit la fel de nepopulară ca şi mama.)

 

P.S.Cred că sunt genetic structurată... sau ceva de genu'.

Dacă ai citit cartea, cu siguranţă îi cunoşti şi pe Brandon, şi pe Chloe şi Zoey, şi pe MacKenzie. Ei bine, Brandon, tipul de care era îndrăgostită mama, după o scurtă perioadă în care au fost un cuplu, i-a dat papucii. Mama a fost după aceea multă vreme forever alone, după care a fost cu câţiva tipi despre care nici ea nu a vrut să-mi povestească (probibil a rămas cu traume) şi abia după mulţi ani şi-a găsit iubirea vieţii: un tocilar englez plictisitor (scuze, tată!) pe nume Arthur Bevis Chester Dixon.

Despre tata nu prea sunt multe de spus, tot ce ştiu este că în şcoala generală toţii colegii îi spuneau ABC Dixon... motivul este evident.

Dacă stau să mă gândesc, cred că şi tata a adus o contribuţie considerabilă la nepopularitatea mea. Este un calcul aritmetic foarte simplu: nepopular + nepopulară = fraieră. Trebuie să fi chiar idiot ca să nu-ţi dai seama de asta. 

Despre prieteni n-am foarte multe de spus. De fapt, stai... chiar n-am nimic de spus. De ce? Simplu: n-am prieteni. Am ajuns la concluzia că singurul prieten adevărat pe care îl pot avea eşti chiar... tu.

Din moment ce n-am prieteni, n-am nici rivali. Sunt ca o fantomă: nimeni nu mă vede, nimeni nu mă aude şi aş vrea să urlu, dar nu pot.

Profii... nah, sunt profi. Nu mă remarc la nicio materie, deci chiar şi în sala de clasă sunt la fel de importantă ca petele de mucegai de pe pereţi. Nu aduc niciun folos, doar încurc. :(

Cine sunt eu?

  Ia te uită, în sfârşit, mi-a venit şi mie rândul! Ardeam de nerăbdare să mă destăinuiesc întru totul cuiva, deşi nu ştiu prea bine cu ce să încep... Şi, sincer, chiar mă oftic, având în vedere că am o memorie foarte bună... Adevărata problemă este că am uitat unde am lăsat-o! Şi-mi tot frământ mintea să-mi amintesc cu ce să încep...
  ... Gata, mi-am amintit! Ce trebuia eu să fac era să să mă prezint... Ei bine, numele meu este Elora. Unii spun că numele ăsta ar semnifica lumina soarelui, victoria, bla, bla, bla... Câţi ani am eu? Ei bine, ca să afli, înmulţeşte cu doi vârsta ta, iar la rezultat adaugă încă doi. Următorul pas este să scazi din rezultatul astfel obţinut vârsta ta adunată la rândul ei cu doi şi... presto! ☺ Unde locuiesc eu? În Oxford, Marea Britanie, la 84 km nord-vest de capitala Londra. Învăţ la Target Language School Oxford. Dar, de fapt...
   ...Tu cine eşti?